ETICH'ETĂ, etichete, s.f. 1. Bucată de hârtie, de carton etc. care se aplică sau se leagă de pachete, sticle etc. si pe care se indică conţinutul, preţul, posesorul, destinaţia etc. 2. Fig. Titlu, nume, calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva, ascunzând natura adevărată. 3. Fig. Norme de comportare riguros stabilite la curţile monarhilor, în relaţiile dintre diplomaţi etc.; p. ext. reguli convenţionale de comportare (politicoasă), întrebuinţate în relaţiile dintre membrii unei clase, ai unei societăţi etc. - Din fr. 'etiquette.
Sursă : DEX'98 (24366)  - RACAI

ETICHET'A, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva asa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. - Din fr. 'etiqueter.
Sursă : DEX'98 (51685)  - LauraGellner

ETICH'ETĂ s. v. ceremonial.
Sursă : Sinonime (183207)  - siveco

ETICHET'A vb. v. califica, face, numi.
Sursă : Sinonime (183205)  - siveco

etichet'a vb., ind. prez. 1 sg. etichet'ez, 3 sg. si pl. etichete'ază
Sursă : DOR (244147)  - siveco

etich'etă s. f., pl. etich'ete
Sursă : DOR (244149)  - siveco

A ETICHET//'A ~'ez tranz. 1) (obiecte) A înzestra cu o etichetă. 2) fig. depr. A desemna printr-un calificativ (depreciativ); a numi; a face; a taxa; a califica. /<fr. 'etiqueter
Sursă : NODEX (333777)  - siveco

ETICH'ET//Ă ~e f. 1) Bucata de hârtie, de carton sau de alt material, care se lipeste pe articole (sticlă, borcane, pachete etc.) pentru a le indica conţinutul, destinaţia, preţul, precum si alte informaţii necesare. 2) fig. depr. Caliltate, titlu sub care se prezintă sau figurează cineva. 3) Ceremonial obisnuit în relaţiile diplomatice sau cu ocazia unor acte solemne; protocol. 4) Totalitate a normelor de conduită în societate. [G.-D. etichetei] /<fr. 'etiquette
Sursă : NODEX (333778)  - siveco